COLȚ DE PLAI · POVESTEA MEA

Despre mine și grădina dintre munți

Sunt Iulia, iar COLȚ DE PLAI este locul în care adun povești și observații din grădina mea din Bran. Scriu despre plantele care se simt bine aici, despre încercările care reușesc și despre cele din care mai am de învățat. Îmi doresc ca experiența mea să fie de folos celor care grădinăresc într-un loc cu ierni reci și primăveri imprevizibile.

CITEȘTE POVESTEA →
Grădina Colț de Plai din Bran

De unde a început dragostea mea pentru grădină

Branul, între Bucegi și Piatra Craiului, este locul de care se leagă povestea mea. Apropierea de natură a început în copilărie, în grădinile bunicilor. Ambele mele bunici iubeau să grădinărească, fiecare în felul ei, cu grijă pentru pământ și pentru lucrurile care cresc încet.

Bunica paternă, cea care m-a crescut, avea o legătură aparte cu trandafirii. Îmi amintesc atenția cu care îi îngrijea, culorile și parfumul care însoțeau zilele copilăriei. Bunicul patern și bunica maternă își găseau bucuria printre legume. În curțile lor, florile și straturile de zarzavat își aveau fiecare locul. De acolo mi-a rămas firescul unei grădini frumoase, dar și trăite.

Locul în care îmi regăsesc liniștea

Astăzi duc mai departe această dragoste în felul meu. Sunt mamă singură, iar grijile legate de sănătatea băiatului meu fac parte din viața mea de zi cu zi. În mijlocul acestor responsabilități, grădina este locul în care pot să respir mai liniștită.

Când lucrez pământul, repic un răsad sau urmăresc un boboc care se deschide, atenția mea se mută pentru o vreme spre lucrurile simple. Problemele nu dispar, dar printre plante îmi găsesc răgazul și puterea de a merge mai departe.

Mi-am dorit un spațiu pentru joacă, pentru relaxare și pentru pași desculți prin iarbă. O grădină în care să ne simțim acasă, cu flori, urmele câinilor și bucuria de a fi afară, fără obligația de a arăta impecabil în fiecare zi.

Grădina primăvara Flori în grădină

Ce m-a învățat grădina de la munte

Grădina aceasta a pornit de la un loc moștenit, cu panta, solul și limitele lui. A trebuit să adaptez ce știam dintr-o climă mai blândă și să învăț din nou, privind atent ce se întâmplă aici. O plantă care crește fără probleme în altă parte poate avea nevoie, la mine, de un loc mai adăpostit sau poate să nu treacă iarna.

De aceea, recomandările generale sunt pentru mine un punct de plecare. Le pun alături de vreme, de drenajul solului și de felul în care răspund plantele. Unele lucruri se schimbă după mai multe sezoane.

Răbdarea ca busolă

În timp, am schimbat felul în care aleg plantele. Construiesc grădina în jurul celor care mi-au arătat că pot trece cu bine prin iernile de aici și încerc să reduc lucrările care cer intervenție permanentă. Îmi doresc să am timp și să mă bucur de grădină, nu doar să o întrețin.

Asta nu înseamnă că am renunțat la plantele de care mă îndrăgostesc pentru o floare sau o culoare. Mai încerc, din când în când, să le găsesc un loc potrivit. Unele rămân, altele îmi aduc bucurie doar un sezon. Învăț să fac această diferență fără să consider fiecare pierdere un eșec.

Ce găsești la COLȚ DE PLAI

Aici adun fișe ale plantelor pe care le cultiv, ghiduri practice și un jurnal al anotimpurilor. Vorbesc despre răsaduri, sol, mulcire și îngrijire, dar și despre vremea care ne schimbă planurile. Fotografiile din grădina mea și observațiile personale sunt însoțite, acolo unde este nevoie, de informații horticole verificate.

Încerc să spun limpede ce am observat eu și ce reprezintă o recomandare generală. Faptul că o metodă funcționează la mine nu înseamnă că va avea același rezultat în orice grădină. Tocmai de aceea îmi place să aflăm și unii de la alții.

Voi unde vă găsiți liniștea?

Care este peticul vostru de pământ sau de suflet unde vă reconectați cu voi înșivă? Vă aștept să povestim în comentarii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *