Plante · Grădina din Bran, județul Brașov
Gura-leului din grădina mea de la munte
Antirrhinum majus: din semințe, până în pragul iernii
Știați că gura-leului crescută din semințe înflorește și toamna?
Toamna, mulți se întreabă ce flori mai rezistă prin straturi și dacă plantele pornite din semințe mai au ceva de spus. Despre gura-leului, cei mai mulți cred că este o floare doar pentru începutul verii.
Ei bine, răsadurile mele, crescute cu drag din semințe, sunt în plină floare chiar acum, aici, la Bran! Își păstrează culorile vii, se bucură de fiecare rază de soare blând și nu sunt afectate de răcoarea serilor și a dimineților. Le priește!
Cu timpul, am descoperit și un mic secret al iernilor de la munte. În anii mai blânzi, plantele cu flori închise la culoare, mov intens sau roșu intens, reușesc să treacă iarna. Surorile lor albe sau galbene sunt mai sensibile și cedează mai ușor. Iar partea cea mai frumoasă este că gura-leului se autoînsămânțează cu generozitate: primele plantuțe noi răsar în straturi încă din martie, imediat ce se topește zăpada.
De aceea îți recomand din toată inima să o crești din semințe, pentru rezistența ei și pentru surprizele pe care ți le pregătește de la un an la altul. Primăvara nu mai aștepți mult până când grădina prinde din nou viață.
Dacă încă ai rețineri, te invit să încerci: presară câteva semințe și urmărește-le drumul. Rezultatul te va încânta negreșit și îți va aduce un strop de culoare vie până în pragul iernii!
Gura-leului magenta, cu gâtul galben · o tufă bogată, roz · flori albe și mov în același strat
Pitică, mijlocie sau înaltă
Pe telefon, glisează tabelul spre stânga.
| Tipul | Reper de recunoaștere | Bine de știut |
|---|---|---|
| Soiuri pitice | Cele mai scunde, de la aproximativ 15 cm | Potrivite pentru margini de strat, ghivece și jardiniere |
| Soiuri mijlocii | Aproximativ 45–75 cm, ca „Night and Day” sau „Madame Butterfly” | Bune pentru straturi și pentru flori tăiate |
| Soiuri înalte, ca amestecul „Gura leului uriaș melanj” | De la 90 cm până la 1,5 m, ca „Royal Bride” sau „Potomac Appleblossom” | Au nevoie de araci; sunt cele mai bune pentru buchete |
Toate sunt aceeași specie, Antirrhinum majus: o perenă de scurtă durată, sensibilă la ger, crescută de obicei ca anuală. Florile au două „buze” și stau în spice la vârful tulpinilor. [1, 3]
Cum arată florile
01
Gura de dragon
Floarea are două buze care stau închise. Privită de aproape, seamănă cu gura unui dragon, de unde îi vine și numele. [4]
02
Culori închise
Mov intens, roșu, vișiniu. La mine, în iernile mai blânde, tocmai plantele acestea reușesc să treacă iarna.
03
Culori deschise
Alb, galben, roz pal. Luminează straturile, dar la mine sunt mai sensibile la ger și cedează mai ușor.
04
Bicolore
Multe flori au gâtul galben sau o pată de altă culoare pe buza de jos, ca gura-leului magenta din grădina mea. [1]
05
Spice de flori
Florile se deschid pe rând, pe spice la vârful tulpinilor, așa că o singură tulpină rămâne înflorită mult timp. [1]
Și o prietenă a bondarilor
Floare pentru polenizatori
Albinele și bondarii se așază pe buza de jos și deschid singuri floarea. Gura-leului atrage și fluturi. [1, 3]
Din semințe
Gura-leului o cresc din semințe, în tăvițe cu alveole. Folosesc amestecuri de culori, ca „Gura leului uriaș melanj”, și semințe Agrosem. Semințele sunt foarte mici, negre, și se presară rar. [3]
Au nevoie de lumină ca să încolțească: se presară la suprafață, fără să fie acoperite, iar tava se ține umedă, sub o folie sau un capac transparent. La 21–24 °C răsar în 7–14 zile. [2, 4]
Eu o semăn în casă de la începutul lui februarie; în general, se seamănă cu 8–10 săptămâni înainte de ultimul îngheț. Anul acesta am încercat și în mini-seră, la sfârșitul lui iulie, dar răsadurile sunt încă firave și nu știu dacă vor trece iarna. După 3–4 săptămâni, când apar primele frunze adevărate, răsadurile se mută în alveole sau ghivece mici. Când ajung la 8–10 cm, vârful se ciupește până la 4–5 cm, ca planta să se ramifice. [2, 4]
Tăviță cu alveole și jardinieră în mini-seră · semințele „Gura leului uriaș melanj” · tăvița pregătită pentru semănat
Îngrijirea: soare, pământ bogat și frunze uscate
Gura-leului crește bine la soare sau în semiumbră, într-un pământ bogat în materie organică, reavăn și bine drenat. Preferă vremea răcoroasă: în căldura mare a verii lâncezește, iar toamna, când se răcorește, înflorește din nou cu putere. [1, 5]
Udare și flori trecute
Pe secetă se udă regulat, la rădăcină, nu pe frunze, pentru că frunzele ude favorizează bolile. Florile trecute se rup sau se taie, ca planta să facă flori noi. [1, 3, 5]
Plantare și susținere
Răsadurile se plantează în grădină după ce trece pericolul de îngheț, la aproximativ 30 cm unele de altele, după ce au fost obișnuite treptat cu aerul de afară timp de aproximativ două săptămâni. Soiurile înalte au nevoie de araci. [3]
Semințele și plantele care revin
Gura-leului este o perenă de scurtă durată: într-o iarnă blândă, unele plante rămân în viață și pornesc din nou primăvara. Se și autoînsămânțează, iar plantele noi nu seamănă întotdeauna cu cele din care provin, așa că fiecare an aduce câte o surpriză de culoare. [3, 5]
Calendarul pe scurt
Pe telefon, glisează tabelul spre stânga.
| Perioada | Lucrare | De ce |
|---|---|---|
| Începutul lui februarie | Semănat în casă, la suprafață | Semințele au nevoie de lumină |
| La 3–4 săptămâni | Mutarea răsadurilor în alveole sau ghivece mici | Au apărut primele frunze adevărate |
| Martie | La mine răsar plantuțele din autoînsămânțare | Imediat ce se topește zăpada |
| După ultimul îngheț | Plantarea în grădină, la aproximativ 30 cm | Răsadurile sunt călite și nu mai riscă gerul |
| Vara | Florile trecute se rup; udare pe secetă, la rădăcină | Flori noi și mai puține boli |
| Sfârșitul lui iulie | Anul acesta am încercat și un semănat în mini-seră | Experiment – nu știu dacă vor rezista peste iarnă |
| Toamna | Înflorește din nou, până la geruri | Temperaturile scăzute îi priesc |
| Iarna | Plantele rămân pe loc | În iernile blânde, la mine trec iarna cele cu flori închise la culoare |
Iarna, la munte
Gura-leului este o perenă sensibilă la ger, rezistentă în mod obișnuit doar în zonele mai calde (7–10). La munte se crește de obicei ca anuală, dar într-o iarnă blândă unele plante pot rămâne în viață și înfloresc din nou primăvara. [1, 5]
Ce merge la mine, la Bran
Răsadurile mele, crescute din semințe, sunt în plină floare acum, la sfârșit de octombrie, aici, la Bran. Răcoarea serilor și a dimineților nu le deranjează, ba chiar le priește.
În anii mai blânzi, plantele cu flori mov intens sau roșu intens trec iarna, iar cele albe sau galbene cedează mai ușor. Se autoînsămânțează din belșug, iar primele plantuțe răsar în martie, cum se topește zăpada.
Boli și dăunători
Cea mai mare problemă este rugina: pe frunze apar umflături mici, gălbui, care se deschid apoi într-o pulbere ruginie, iar pe dosul frunzelor rămân pete maronii. Frunzele bolnave se rup imediat. Mai pot apărea mana, făinarea, mucegaiul cenușiu și putregaiul rădăcinilor, mai ales pe vreme umedă și când frunzele rămân ude. [1, 2, 3]
Netoxică și comestibilă
Gura-leului este considerată netoxică pentru pisici, câini și cai. Florile sunt comestibile, dar au gust amar, așa că se folosesc mai ales ca decor pe farfurie. [1]
Pentru mine, gura-leului este floarea care nu se grăbește să plece: înflorește până în pragul iernii și se întoarce singură primăvara, din semințele lăsate în grădină.
Lecturi de referință
[1] NC State Extension — Antirrhinum majus, gura-leului (en)
[2] Mississippi State University Extension — Gura-leului pentru flori tăiate (en)
[3] BBC Gardeners’ World — Cum se cultivă gura-leului (en)
[4] RHS — Gura-leului din semințe (en)
[5] NC Cooperative Extension, Wayne County — Gura-leului, planta lunii noiembrie (en)