Plante · Grădina din Bran, județul Brașov
Crizantemele din grădina mea de la munte
Tufănele de toamnă: grupe, forme și îngrijire
Spre sfârșitul toamnei, când restul grădinii își ia rămas-bun, crizantemele aduc un strop de culoare până la primele geruri, în tonuri minunate de roz pal, ciclam, roșu sau magenta. În grădina mea s-au dovedit a fi rezistente și se înmulțesc foarte ușor din butași. Au totuși slăbiciunile lor: melcii le adoră, iar multe soiuri sunt sensibile la făinare și rugină.
Încep cu o privire de ansamblu despre ce găsim prin piețe și pepiniere, cum le deosebim după flori și ce fac eu concret ca să le trec cu bine peste iarnă.
Flori bătute roz, cu boboci · tufă de crizanteme roșii cu flori mici · crizanteme magenta într-un strat de toamnă. Grădina mea din Bran.
Trei grupe pe care merită să le deosebim
Pe telefon, glisează tabelul spre stânga.
| Tipul crizantemei | Reper de recunoaștere | Lumina și locul potrivit | Înflorire | Rezistență la ger și cum merg la Bran |
|---|---|---|---|---|
| Crizanteme de grădină (tufănele) | Tufe compacte, acoperite toamna de flori bătute sau semi-bătute | Soare plin, sol reavăn și bine drenat | Toamna | Zone 5–9; la Bran rezistă destul de bine, dacă se înrădăcinează înainte de iarnă |
| Crizanteme de florărie | Flori mari, adesea câte una pe tulpină; vândute în ghiveci, ca plante decorative | Lumină multă; mai ales în casă sau pe terasă | Toamna, adesea târziu | Mai puțin rezistente decât cele de grădină; înghețul le poate distruge bobocii |
| Crizanteme Rubellum („de altădată”) | Flori simple, ca de margaretă, cu centrul galben (de exemplu ‘Clara Curtis’) | Soare plin; în semiumbră tufa se rărește | De la începutul toamnei până la primul îngheț puternic | Zone 4–8; printre cele mai rezistente la frig |
Acestea sunt trei grupe des întâlnite, nu întreaga diversitate a crizantemelor. Zonele de rezistență sunt orientative și provin din fișele botanice din bibliografie; la Bran contează mai mult momentul plantării și observația din propria grădină. [2, 3, 4]
Cum arată florile
01
Flori simple și semi-bătute
Au unul sau câteva rânduri de petale în jurul unui centru vizibil, ca la margarete. Sunt cele mai ușor de cercetat de albine și fluturi, pentru că polenul și nectarul rămân la vedere. Crizantemele Rubellum au astfel de flori. [4]
02
Flori bătute
Petalele se suprapun în multe rânduri și ascund centrul. Sunt cele mai răspândite la crizantemele de grădină vândute toamna. Au culoare multă, dar centrul lor rămâne greu de ajuns pentru albine.
03
Pompon
Flori mici, rotunde, aproape ca niște bile, cu petale scurte și strânse. Se recunosc ușor la tufele joase, acoperite complet de flori.
04
Linguriță și tub
Petalele sunt înguste și rulate ca niște tuburi. La forma „linguriță”, vârful fiecărei petale se lărgește ca o lingură mică.
05
Păianjen
Petale lungi și subțiri, adesea curbate la vârf, care dau florii un aer zburlit.
Și o clasificare mai largă
Treisprezece clase
Societățile de profil împart crizantemele în 13 clase după forma florii, de la cele simple până la formele exotice. Pentru grădină, cele mai des întâlnite sunt formele simple, bătute și pompon. [5]
Îngrijirea începe cu locul potrivit
Crizantemele vor soare: cel puțin șase ore de lumină directă pe zi. Le trebuie un pământ care ține umezeala, dar nu băltește, mai ales iarna, când apa stătută le poate pierde rădăcinile. La mine se prind cel mai bine cele cumpărate din supermarket la sfârșitul primăverii sau din magazinele de bricolaj, ca Hornbach și Brico Dépôt, la începutul lui septembrie. Important este să aibă timp să se înrădăcineze înainte de ger. Între plante se lasă 30–45 cm, iar în primele săptămâni le ud foarte bine. Un lucru mai puțin știut: lumina unui felinar aprins toată noaptea poate întârzia sau chiar împiedica înflorirea. [1, 2]
Udare și hrănire
Pământul nu trebuie lăsat să se usuce complet, dar nici ținut ud în permanență. După ce s-au prins, crizantemele se udă pe secetă, iar un strat de mulci păstrează umezeala. Un îngrășământ cu eliberare lentă, la pornirea în vegetație, este de ajuns; prea mult îngrășământ face tulpini lungi și moi, care se culcă. [1, 2]
Înmulțirea din butași
La mine crizantemele se înmulțesc foarte ușor din butași. Primăvara se iau lăstari tineri de la bază, de 5–7 cm, se îndepărtează frunzele de jos și se pun într-un amestec aerat de pământ și nisip, la lumină, fără soare direct. Se înrădăcinează în trei–cinci săptămâni. Tufele mai vechi se pot și despărți primăvara, la 2–3 ani, păstrând marginile viguroase și renunțând la mijlocul îmbătrânit. [1, 2]
Toamna nu tund, primăvara ciupesc
Toamna las tulpinile uscate pe loc, pentru că protejează baza plantei peste iarnă. Unele ghiduri recomandă tăierea la 20 cm după înflorire, dar specialiștii de la Iowa State University au observat că plantele trec mai bine iarna dacă tulpinile vechi rămân. În aprilie, când pornește vegetația, tai tulpinile vechi. În iunie ciupesc vârfurile lăstarilor, adică le scurtez cu degetele, ca tufa să se ramifice și să facă o coroană bogată, cu mai multe flori. [1, 2]
Calendarul pe scurt
Pe telefon, glisează tabelul spre stânga.
| Perioada | Ce fac | De ce |
|---|---|---|
| Toamna, după înflorire | Nu tund; las tulpinile peste iarnă | Protejează baza plantei; trec mai bine iarna |
| Aprilie | Tai tulpinile vechi, la pornirea în vegetație | Fac loc lăstarilor noi |
| Primăvara | Butași din lăstarii tineri; despărțirea tufelor bătrâne | Plante noi, ușor de obținut |
| Iunie | Ciupesc vârfurile lăstarilor | Tufa se ramifică și face mai multe flori |
| Iulie | Ciupitul se oprește | Ciupite mai târziu, plantele pot înflori prea târziu pentru munte |
| Sfârșitul primăverii sau început de septembrie | Plantez crizanteme noi și le ud foarte bine | Au timp să se înrădăcineze înainte de ger |
La munte contează timpul de înrădăcinare
O crizantemă cumpărată în floare și plantată când vin brumele are prea puțin timp să-și facă rădăcini în pământul grădinii. Fișele botanice dau crizantemele de grădină drept rezistente în zonele 5–9, deci pot trece și ierni geroase, dar numai dacă au rădăcini bine formate și nu stau în apă. Peste iarnă ajută un strat de mulci din paie sau ace de pin, pus după ce pământul începe să înghețe și scos primăvara devreme; frunzele se îmbibă și se tasează, așa că nu sunt potrivite. Crizantemele din ghivece sunt cele mai expuse și iarna se mută într-un loc ferit de ger. [1, 2, 3]
Ce merge la mine, la Bran
Din observațiile mele, crizantemele rezistă destul de bine la Bran. Cel mai bine se prind cele cumpărate din supermarket la sfârșitul primăverii sau din magazinele de bricolaj, ca Hornbach și Brico Dépôt, la începutul lui septembrie. În primele săptămâni le ud foarte bine.
Ce contează pentru iarnă: să le dau timp să se înrădăcineze, să nu le tund toamna și să tai tulpinile vechi abia în aprilie. În iunie le ciupesc vârfurile, ca să facă o coroană bogată. Se înmulțesc foarte ușor din butași, așa că o tufă reușită devine repede mai multe.
Boli și dăunători
La mine problema cea mai mare sunt melcii, care atacă mai ales plantele tinere. Multe crizanteme sunt sensibile la făinare și rugină. Făinarea apare mai ales pe vreme uscată, iar rugina albă a crizantemelor poate fi foarte păgubitoare și greu de controlat. Pe vreme umedă apare mucegaiul cenușiu pe flori. Mai pot apărea afide, larve care sapă galerii în frunze și urechelnițe. Ajută un loc aerisit, udarea la bază, nu pe frunze, și îndepărtarea la timp a frunzelor bolnave. [1, 3]
Toxicitate
Crizantemele conțin lactone sesquiterpenice și piretrine. Pentru câini, pisici și cai sunt toxice dacă sunt mâncate: pot provoca vărsături, diaree, salivație excesivă, lipsă de coordonare și iritații ale pielii. La oamenii sensibili, atingerea frunzelor poate da o iritație ușoară a pielii. Dacă un animal a mâncat din plantă, sună medicul veterinar. [3, 6]
Pentru mine, crizantemele închid sezonul în grădină. Cu răbdare la plantare și fără foarfecă toamna, chiar și cele cumpărate pentru o singură toamnă pot rămâne ani la rând.