Plante · Grădina din Bran
Hortensiile din grădina mea de la munte
Cinci grupe frecvente și îngrijirea lor
În fotografiile grădinii mele, hortensiile apar în roz, alb și liliachiu, cu flori când rotunde, când alungite sau dantelate. Este ușor să le privim ca pe aceeași plantă în culori diferite. Pentru îngrijire însă, numele contează: unele păstrează peste iarnă mugurii florilor următoare, altele înfloresc pe ramurile crescute în anul respectiv.
Încep cu această privire de ansamblu, pentru a deosebi principalele grupe și a înțelege ce se schimbă de la una la alta. Detaliile fiecărui exemplar vor urma în fișe individuale.
Inflorescență globulară roz · inflorescență conică alb-crem · inflorescență dantelată, cu flori mici în centru și flori mari pe margine. Grădina mea din Bran.
Cinci grupe pe care merită să le deosebim
Pe telefon, glisează tabelul spre stânga.
| Tipul hortensiei | Reper de recunoaștere | Lumina și locul potrivit | Înflorește pe | Rezistență la ger și cum merge la Bran |
|---|---|---|---|---|
| H. macrophylla | Flori globulare sau dantelate | Semiumbră luminoasă și protecție față de arșița după-amiezii | Lemn vechi (soiurile remontante și pe cel nou) | Zone 6–9; la Bran nu înflorește în fiecare an |
| H. paniculata | Inflorescențe conice | Soare sau semiumbră; solul nu trebuie lăsat să se usuce excesiv | Lemn nou | Zone 3–8; rezistă foarte bine la Bran |
| H. arborescens | Adesea globuri albe; există și varietăți roz sau dantelate | Semiumbră; la soare are nevoie de umezeală constantă | Lemn nou | Zone 3–9; rezistă foarte bine la Bran |
| H. quercifolia | Frunze lobate și flori conice | Soare blând sau semiumbră; drenaj bun | Lemn vechi | Zone 5–9; rezistă foarte bine la Bran |
| H. petiolaris | Port cățărător și flori albe dantelate | Umbră sau semiumbră; suport solid și spațiu pentru dezvoltare | Lemn vechi | Zone 4–8 |
Acestea sunt cinci grupe frecvente, nu întreaga diversitate a genului. Zonele de rezistență sunt orientative și provin din fișele botanice din bibliografie; ele nu înlocuiesc observația din propria grădină, care contează mai mult la Bran.
Cum diferă cele cinci grupe
01
Hydrangea macrophylla
Hortensia cu frunze mari (în engleză bigleaf hydrangea) poate avea inflorescențe pline, rotunde (mophead), sau plate (lacecap), cu flori mici în centru și flori decorative mai mari pe margine. Preferă un loc cu lumină filtrată ori soare dimineața și protecție față de arșița după-amiezii. Multe soiuri înfloresc pe lemnul anului trecut. Există și soiuri remontante, capabile să înflorească pe creșteri noi, dar această însușire trebuie verificată pe etichetă. O tundere generală toamna poate înlătura mugurii florali ai unui soi obișnuit. La Bran nu înflorește în fiecare an, chiar cu toată protecția: iarna și înghețurile târzii decid, iar rezultatul ține în mare parte de noroc. De aceea nu o aleg ca primă hortensie pentru grădină. [2, 7]
02
Hydrangea paniculata
Se recunoaște prin inflorescențele sale conice sau piramidale. La multe soiuri, albul ori verdele-crem de la început capătă tonuri roz pe măsură ce florile îmbătrânesc. Suportă soarele mai bine decât multe alte hortensii, dacă are suficientă apă în sol. Este o specie rezistentă la frig și înflorește pe creșterile anului. Tăierea de formare se face spre sfârșitul repausului, înainte de creșterea activă. ‘Limelight’ și ‘Renhy’ (Vanille Fraise®) sunt două exemple cunoscute, cu aspect și dimensiuni proprii. În engleză: panicle hydrangea. La Bran merge foarte bine. [3, 8]
03
Hydrangea arborescens
‘Annabelle’ este un exemplu cunoscut pentru globurile mari, albe, dar specia include și forme cu inflorescențe mai aerate, iar unele cultivare au flori roz. Înflorește pe lemn nou și are o bună rezistență la frig. Se simte bine în semiumbră, într-un sol reavăn și drenat. La soare, aprovizionarea constantă cu apă devine importantă; nu aș descrie-o ca pe o plantă pentru locuri uscate. Inflorescențele grele pot apleca tulpinile după ploaie. Înflorind pe lemn nou, poate fi scurtată puternic la sfârșitul iernii. La Bran merge foarte bine. În engleză: smooth hydrangea. [4]
04
Hydrangea quercifolia
Frunzele lobate, asemănătoare celor de stejar, sunt reperul cel mai ușor de urmărit. Toamna pot căpăta nuanțe roșii și purpurii. Florile sunt grupate în inflorescențe conice, albe la început, care se pot colora în roz odată cu îmbătrânirea. Preferă un pământ bogat în materie organică și bine drenat, la soare blând sau în semiumbră. Înflorește pe lemn vechi: dacă are nevoie de scurtare, aceasta se face după înflorire, nu printr-o tundere generală de primăvară. La Bran merge foarte bine. În engleză: oakleaf hydrangea. [5]
05
Hydrangea petiolaris
Hortensia cățărătoare apare frecvent și sub numele Hydrangea anomala subsp. petiolaris. Are flori albe, dantelate, și se fixează prin rădăcini aeriene aderente, nu prin ventuze. Este potrivită pentru suprafețe umbrite sau parțial însorite. Poate porni lent, apoi devine viguroasă și grea, așa că suportul trebuie ales de la început pentru o plantă matură. Nu cere tăieri anuale severe; lăstarii prea lungi se pot scurta după înflorire. [6]
Și o grupă înrudită
Hydrangea serrata
Hortensia de munte din Japonia și Coreea seamănă cu macrophylla, dar este mai mică și mai delicată, cu frunze mai fine și, de obicei, inflorescențe plate (lacecap). Culoarea florilor răspunde la pH la fel ca și macrophylla. Majoritatea soiurilor înfloresc pe lemn vechi, așa că se tund după înflorire, doar dacă e nevoie. Este adesea descrisă ca ceva mai rezistentă la frig decât macrophylla, dar pentru Bran aș încerca-o cu aceleași precauții și aș verifica zona de rezistență a soiului. Nu o am în grădină, așa că nu pot spune încă cum se comportă aici.
Îngrijirea începe cu locul potrivit
Înainte de plantare, verific lumina, scurgerea apei și spațiul pe care îl va ocupa tufa matură. Eu le plantez primăvara sau în septembrie, pentru ca rădăcinile să se instaleze înainte de ger; la munte, o plantare de toamnă târzie este riscantă. Solul nu trebuie să fie înghețat sau îmbibat. Păstrez nivelul de plantare din ghiveci și ud pentru a așeza pământul în jurul rădăcinilor. Mulciul ajută la păstrarea umezelii, fără să fie îngrămădit lângă tulpini. Udarea se adaptează solului și vremii, nu unei cantități identice pentru toate hortensiile. [1]
Udare și hrănire
Hortensiile au rădăcini superficiale și suferă când solul se usucă, mai ales în primul an după plantare și la soiurile expuse la soare. Un strat de mulci și udarea la nevoie, în funcție de vreme, fac mai mult decât o programare rigidă. Hrănirea poate fi moderată: un îngrășământ cu eliberare lentă primăvara este suficient. Evit azotul spre sfârșitul verii, fiindcă împinge creșteri moi care nu apucă să se maturizeze înainte de iarnă.
De ce se schimbă culoarea florilor
La soiurile de macrophylla și serrata care răspund astfel, solul acid favorizează disponibilitatea aluminiului și poate susține nuanțele albastre. În condiții mai puțin acide sau alcaline, aceleași plante pot avea flori violet ori roz. Efectul depinde însă de cultivar și de chimia solului. Hortensiile albe nu devin automat albastre prin acidifiere. Nici rozul apărut la paniculata odată cu maturarea florilor nu trebuie confundat cu acest mecanism. Orientativ, nuanțele albastre cer un pH de circa 5,5 sau mai mic, iar rozul apare spre 6,5 sau mai mult; între cele două valori florile pot fi violet. În ghiveci schimbarea se controlează mai ușor decât în pământ. Înainte de amendamente, măsor pH-ul și verific cerințele soiului. [1, 3]
Înainte de tăiere identific planta
Lemnul vechi este creșterea păstrată din anii anteriori; lemnul nou este cel format în sezonul curent. Paniculata și arborescens înfloresc pe lemn nou. Macrophylla, quercifolia și hortensia cățărătoare păstrează muguri florali pe lemn vechi; la macrophylla, soiurile remontante pot înflori și pe lemn nou. Dacă identificarea nu este sigură, evit scurtarea drastică. Îndepărtarea unei inflorescențe uscate nu este același lucru cu remodelarea întregii tufe. [7]
Calendarul tăierii pe scurt
Pe telefon, glisează tabelul spre stânga.
| Tipul hortensiei | Când | Cum |
|---|---|---|
| H. macrophylla | După înflorire; primăvara târziu, doar lemnul mort | Inflorescențele trecute și lemnul clar mort; fără tundere generală la soiurile obișnuite |
| H. paniculata | Sfârșitul iernii, înainte de pornirea creșterii | Tăiere de formare; scurtarea creșterilor anului precedent |
| H. arborescens | Sfârșitul iernii | Poate fi scurtată puternic |
| H. quercifolia | După înflorire, doar dacă e nevoie | Ramuri întregi, nu tundere; nu se scurtează primăvara |
| H. petiolaris | După înflorire | Doar lăstarii prea lungi |
La munte contează și supraviețuirea mugurilor
O hortensie poate trece iarna și totuși să înflorească slab, dacă mugurii florali au fost afectați de frig. Pentru Bran, alegerea soiului și a unui loc ferit de curenți reci este la fel de importantă ca frumusețea florii. Primăvara, o zi caldă nu înseamnă sfârșitul înghețurilor. La macrophylla aștept să disting creșterile vii înainte de a decide ce elimin. Nu toate ramurile care par uscate la prima vedere sunt pierdute. [9]
Ce merge la mine, la Bran
Din observațiile mele, Hydrangea paniculata, H. arborescens și H. quercifolia merg foarte bine la Bran și înfloresc an de an. H. macrophylla este altfel: nu înflorește în fiecare an, chiar cu toată protecția, iar rezultatul depinde în mare parte de noroc, adică de cum cade iarna și de înghețurile târzii. Pentru cine începe, aș alege întâi primele trei.
Pentru macrophylla, ce ajută totuși: un loc ferit de curenți reci, mulci gros la bază în toamnă, acoperire ușoară cu frunze sau agrotextil (nu folie), iar primăvara răbdare până se vede unde pornesc mugurii.
Boli și dăunători
La mine hortensiile sunt foarte rezistente. Pătarea frunzelor apare foarte rar, iar plantele primesc aceleași tratamente fitosanitare ca trandafirii, fără altceva special. Problemele care pot apărea în general sunt făinarea, pătarea frunzelor și afidele.
Toxicitate
Frunzele, mugurii și florile hortensiilor conțin compuși cianogenici și sunt ușor toxici dacă sunt mâncați. La câini și pisici pot provoca vărsături, diaree și letargie; în cantități mari, simptomele pot fi mai grave. Dacă ai animale care ronțăie plante sau copii mici, plantează-le unde nu ajung și sună medicul veterinar sau medicul dacă a fost consumată o cantitate mai mare.
Pentru mine, numele hortensiei devine astfel o informație practică. Îmi spune ce ramuri să păstrez și ce fel de loc să îi caut. De aici pot începe fișele fiecărui tip, cu fotografii și observații despre plantele din grădină.
Lecturi de referință
[1] RHS — Cultivarea hortensiilor arbustive
[2] NC State Extension — Hydrangea macrophylla
[3] NC State Extension — Hydrangea paniculata
[4] NC State Extension — Hydrangea arborescens
[5] NC State Extension — Hydrangea quercifolia
[6] RHS — Cultivarea hortensiilor cățărătoare
[7] University of Maryland Extension — Tăierea hortensiilor
[8] RHS — Hydrangea paniculata Vanille Fraise
[9] University of New Hampshire Extension — Tăierea și mugurii afectați de iarnă