Protecția grădinii pe timpul iernii

Mușuroirea trandafirilor

Cu peste 80 de tufe în colecție, mușuroirea este una dintre lucrările de toamnă care îmi cer cel mai mult timp. Nu o leg de o dată fixă: urmăresc răcirea vremii și intrarea plantelor în repaus, după primele înghețuri, înainte ca pământul să devină imposibil de lucrat.

Protecția nu urmărește să țină trandafirul „la cald”, ci să reducă expunerea bazei tufei la temperaturi extreme și la alternanțele de îngheț și dezgheț.

La trandafirii care au nevoie de această protecție, ridic un mușuroi de aproximativ 20–30 cm, folosind pământ afânat, bine drenat, eventual amestecat cu compost matur. Acopăr baza tulpinilor și punctul de altoire, dacă acesta este expus. Aduc materialul din altă parte; nu sap lângă tufă, unde aș putea descoperi rădăcinile.

Frunzele uscate pot completa protecția, dar nu le consider echivalente cu un mușuroi de pământ: se pot împrăștia sau tasa. Îndepărtez frunzele bolnave din jurul tufelor. La trandafirii urcători, fixarea ramurilor de suport este la fel de importantă ca și protejarea bazei.

Gradul de protecție depinde de soi și de expunere. Un trandafir care a trecut bine câteva ierni în grădina mea nu oferă, prin aceasta, o garanție pentru toate grădinile.

Lectură utilă: UNH Extension — Winter Protection of Roses

Protejarea ghivecelor

În ghivece, rădăcinile sunt mai expuse frigului decât în pământ. Chiar și o specie rezistentă în grădină poate suferi când întregul volum de substrat îngheață.

Grupez ghivecele într-un loc adăpostit de vânt și verific să se poată scurge apa. Suporturile joase sunt utile acolo unde împiedică stagnarea apei sub recipiente. Învelesc exteriorul ghivecelor cu material izolator, fără să obturez orificiile de drenaj; folia cu bule este pentru recipient, nu pentru închiderea frunzișului.

Plantele sensibile au nevoie de un spațiu potrivit speciei. O verandă sau un garaj pot fi utile numai dacă temperatura minimă de acolo este suficient de ridicată. Pentru plantele care își păstrează frunzele contează și lumina.

Udarea se reduce, dar nu dispare automat: substratul trebuie verificat periodic, fără a fi menținut îmbibat.

Lectură utilă: RHS — Preventing winter damage

Agrotextilul, folosit cu măsură

Agrotextilul horticol pentru protecție la îngheț poate reduce efectele vântului și poate oferi un mic avantaj termic. Nu transformă însă o plantă sensibilă într-una rezistentă la gerul de munte. Eficiența lui depinde de material, de montare și de durata frigului.

Îl folosesc pentru plante tinere și exemplare expuse, așezat lejer, bine fixat, astfel încât să nu frece lăstarii. La plantele fragile, un suport poate ține greutatea materialului departe de ramuri.

Protecțiile merită verificate după viscol și în perioadele umede. Primăvara, se îndepărtează în funcție de vreme, păstrând posibilitatea de a acoperi din nou plantele dacă sunt anunțate înghețuri târzii.

Lectură utilă: RHS — Fleece and crop covers

Zăpada, un aliat de nădejde

Zăpada schimbă chipul grădinii, dar și felul în care frigul ajunge la sol. Un strat afânat poate izola rădăcinile și mugurii de la nivelul pământului. Îl las pe straturi, fără să îl tasez.

Alta este situația zăpezii ude și grele, adunată pe ramuri. Aceasta se îndepărtează blând, cât este încă mobilă, fără lovituri sau smucituri. Gheața lipită de ramuri nu se desprinde forțat.

Zăpada ajută, dar nu este o protecție sigură în fiecare iarnă: poate lipsi tocmai când vine gerul.

Plantele sensibile, fiecare cu regula ei

Hortensiile

La hortensiile care înfloresc pe lemn vechi, tăierea puternică poate elimina mugurii florali pentru sezonul următor. Păstrez tulpinile peste iarnă; inflorescențele uscate pot oferi o anumită protecție mugurilor de dedesubt.

Nu toate hortensiile urmează aceeași regulă. Hydrangea paniculata și Hydrangea arborescens înfloresc pe creșterile din anul curent. Înainte de tăiere, identificarea speciei contează mai mult decât o recomandare generală pentru „hortensii”. Protejarea rădăcinilor nu garantează supraviețuirea mugurilor de pe ramuri.

Lectură utilă: RHS — Hydrangea pruning

Clematitele

Un strat de mulci poate proteja zona rădăcinilor, dar și la clematite trebuie cunoscută planta. Există specii rezistente și specii mai sensibile; partea aeriană nu poate fi ignorată, mai ales la cele care înfloresc pe tulpinile păstrate din anul anterior.

Tăierea se face potrivit grupei din care face parte clematita, nu doar pentru că a venit toamna.

Lectură utilă: RHS — Growing clematis

Plantele nou-venite

Salvia decorativă, gaura și exemplarele de gura-leului lăsate peste iarnă le urmăresc separat în primul sezon. Nu am încă un istoric suficient al comportării lor aici.

Pentru mine, acestea sunt încercări, nu promisiuni de rezistență. Faptul că o plantă supraviețuiește într-un colț adăpostit nu înseamnă că va trece la fel de bine iarna într-un loc umed sau expus.

Bulbii și tuberculii sensibili

Merită făcută și diferența dintre bulbii rezistenți plantați toamna și plantele sensibile la ger, precum daliile. Pentru acestea din urmă, scoaterea și păstrarea într-un spațiu fără îngheț poate fi mai sigură decât iernarea sub mulci într-o grădină montană. Condițiile de păstrare se aleg după specie.

Lectură utilă: RHS — Overwintering tender plants

Frigul nu este singurul risc

Pe solul meu dificil, protecția de iarnă începe și cu întrebarea: unde se duce apa?

Un înveliș gros nu rezolvă drenajul slab. Mulciul nu trebuie îngrămădit la trunchiuri sau peste centrul plantelor sensibile la umezeală. Protecția trebuie să țină cont atât de ger, cât și de riscul de putrezire.

Lectură utilă: RHS — Mulches and mulching

Primăvara, protecțiile se retrag cu răbdare

Primele zile însorite nu înseamnă că iarna s-a încheiat. Îndepărtarea protecțiilor se face treptat, după dezgheț și în funcție de prognoză, fără a lăsa lăstarii noi să crească mult timp sub învelișuri.